Cum alegi o “școală bună”?

Este din nou acea perioadă din an în care mii de părinți trebuie să aleagă o școală pentru copiii care încep din toamnă clasa pregătitoare. Procesul în sine poate fi extrem de simplu (ai o școală lângă casă și îți înscrii acolo copilul) sau foarte complicat (școala din proximitate nu are o reputație prea bună și atunci începe nebunia cu telefoane date altor părinți, căutări pe net, mutații obținute prin alte zone ale orașului, calcule financiare serioase).elevi-clasa-pregatitoare-2

Dar ce înseamnă de fapt “o școală bună”? Experiența mi-a arătat că răspunsul nu este chiar simplu și diferă de la un părinte la altul. Pentru unii este importantă proximitatea, pentru alții rezultatele școlii, pentru unii părinți este foarte importantă învățătoarea, pentru alții programul zilnic. Am întâlnit chiar părinți pentru care omogenitatea copiilor din clasă reprezintă un criteriu important (cu alte cuvinte, copiii ar trebui să provină din același mediu socio-economic, fără prea mari variații). Dar, având în vedere că articolul de față nu își propune să judece alegerile nimănui, nu voi dezvolta asta mai mult 🙂

Voi încerca în următoarele rânduri să enumăr câteva criterii care ar putea fi importante în alegerea unei școli. Fiecare părinte, însă, ar trebui să își ordoneze lista după propriile preferințe și să acorde ponderi diferite fiecărui criteriu în parte:

 

  1. Proximitatea de casă

Ar putea fi un criteriu important, mai ales dacă te aștepți ca, la un moment dat, copilul să meargă singur la școală.

Nimeni nu își dorește să petreacă ore întregi în trafic în drumul către sau de la școală.

  1. Învățătoarea

Poate știi deja o învățătoare bună, poate ai alți copii la școală care au avut un anumit cadru didactic de care ai fost foarte mulțumit/ă. Sau din discuțiile cu alți părinți ai aflat despre o astfel de învățătoare. În acest caz, însă, asigură-te că aveți aceeași viziune – unii părinți ar putea considera că învățătoarea trebuie să fie foarte autoritară și foarte exigentă, alții ar prefera empatie și crearea unui mediu prietenos, colaborativ în clasă.

  1. Atmosfera din școală

Este o temă care revine constant în discuțiile cu părinții, corelată cu tema siguranței fizice și emoționale. Tuturor ne este teamă de violența întâlnită în prea multe școli și de expunerea copiilor de-abia ieșiți din grădiniță la agresivitatea verbală, fizică, emoțională din partea altor copii sau cadre didactice. Aici nu prea am sfaturi… poate unul singur însă: încurajați copilul să vă spună tot ceea ce se întâmplă la școală și asigurați-l cumva că voi, părinții, veți fi alături de el dacă este lovit / amenințat / umilit. Problemele de acest fel trebuie rezolvate în orice caz cu adulții (profesori și părinți), în niciun caz direct cu copiii agresivi. În mod ideal, școala are deja proceduri și strategii anti-bullying și ia fenomenul în serios. În realitate însă… sunt puține școli care o fac.

  1. Rezultatele la Evaluarea Națională

Acesta este în general un criteriu subevaluat din punctul meu de vedere (mai ales că aceste rezultate sunt publice) .

Sunt puțini părinții care le caută și care le iau în considerare (sau poate mă înșel eu și sunt de fapt mai mulți). De ce cred eu că sunt relevante? În primul rând pentru că Evaluarea Națională are o pondere foarte importantă în admiterea la liceu. Apoi, pentru că este … neînțelept să îți duci copilul timp de 8-9 ani la școală pentru ca la finalul acestor mulți ani el să ia nota 2 la Evaluarea Națională la matematică și limba română. Investiția de timp și bani este, în acest caz, cel puțin nerentabilă pentru toate părțile implicate. Și totuși da, sunt școli unde rezultatele la Evaluarea Națională sunt constant foarte scăzute și asta înseamnă că este ceva în neregulă cu școala în sine – cu felul în care este condusă, cu relațiile dintre profesori și motivația acestora, cu metodele didactice folosite (având în vedere că toate școlile urmează același curriculum, nu îl consider un criteriu relevant de diferențiere aici).

Există chiar și topuri realizate pe baza acestui criteriu.

  1. Privată sau de stat?

Dacă îți permiți să plătești între 5.000 și 18.000 EUR pe an, atunci poți lua în considerare o astfel de alegere. Avantajele școlilor private? O infrastructură mai bună decât media școlilor de stat, profesori mai bine plătiți, deci mai bine motivați și selectați cu grijă, atmosferă în general colaborativă în cancelarie, relații și comunicare mai bune între școală și părinți, ofertă extra-curriculară mai bogată, echilibru între pregătirea academică și dezvoltarea personală/emoțională a copiilor. Dezavantaje? Costul mare pentru majoritatea părinților, omogenitatea copiilor (care creează un mediu tip “cocon”) precum și, în unele cazuri, lipsa unor rezultate notabile la competiții/olimpiade (acesta nu este însă considerat un dezavantaj de către toată lumea).

  1. Relația cu părinții

Îmi vine acum în minte un mesaj lipit pe gardul unei școli din București “Interzis accesul părinților!” (de altfel acest lucru este prevăzut chiar în REFUIP din câte știu). La polul opus, știu câteva școli în București și în țară care, pe lângă oferta educațională pentru copii, organizează și tot felul de ateliere și alte activități pentru părinți (au chiar spații de socializare în școală pentru părinți și alți invitați). Existența unei organizații / asociații a părinților care să fie activă și implicată, existența unui catalog virtual la care să aibă acces părinții, implicarea părinților în activități organizate la clasă (de exemplu Ziua Carierei, unde părinții să fie invitați să le vorbească elevilor din clasă despre propriul parcurs profesional) organizarea unor întâlniri (individuale!) cu părinții pentru a discuta despre progresul copilului, existența unor proceduri de comunicare periodică cu părinții, newsletter, mail, telefon, etc – toate acestea sunt semne ale unei relații sănătoase între părinți și școală.

  1. Transparența

Existența unui website actualizat, publicarea unui raport anual cuprinzând informații despre bugetul de venituri și cheltuieli, prezentarea cadrelor didactice și a echipei de management pe site, planul de dezvoltare instituțională publicat, prezentarea proiectelor în care este implicată școala și a parteneriatelor – toate ar trebui să fie elemente obligatorii pentru toate școlile din România.

  1. Oferta educațională

clasa-pregatitoareAici școlile private adună mai multe puncte, deoarece, în general, oferta educațională extracurriculară este mai bogată iar alegerea este individuală. De la cursuri de șah, înot, baschet până la balet, dezbateri, arhitectură, robotică, părinții și copiii pot alege o varietate de cursuri în afara materiilor obligatorii.

Și în școlile de stat există, desigur, curriculum la alegerea școlii însă oferta este, în general, ceva mai săracă și depinde în mare măsură de dorința cadrelor didactice de a se implica în astfel de activități. Spre deosebire de școlile private, toți elevii dintr-o clasă merg la același opțional.

În general, este preferabil să existe un echilibru între activitățile ce duc la dezvoltarea academică / intelectuală / cognitivă a copiilor și activitățile de dezvoltare personală / emoțională, activități ce contribuie la consolidarea stimei de sine, a empatiei, generozității, implicării civice.

  1. Programul

Dacă nu ai ajutorul bunicilor sau al altor rude, atunci s-ar putea să îți fie dificil să duci copilul la școală la ora 8:00 și să îl iei la ora 12:00. Vei prefera, în acest caz, o școală cu un program extins, care oferă și o masă de prânz și program after-school. Majoritatea școlilor private oferă un astfel de program, de altfel cursurile extra-curriculare sunt integrate în așa fel încât programul de școală să fie, de exemplu, de la 8:30 la 17:30-18:00, timp în care copilul învață, mănâncă, se joacă afară, se odihnește. Alternativ, copilul poate merge la o școală de stat, apoi este preluat de o altă instituție care oferă program after-school incluzând transport. Aveți grijă însă să verificați exact ce fac copiii acolo, pentru că s-ar putea să aveți surpriza să aflați că un cadru didactic le dictează copiilor răspunsurile la teme/exerciții, iar la final ei nu au înțeles de fapt nimic (dar au temele făcute!)

 

Ar mai exista apoi infrastructura (ar fi bine ca școala să aibă laboratoare de științe și laborator de informatică, o sală de sport bine dotată, atelier pentru arte).

 

După cum spuneam la început, fiecare părinte trebuie să își stabilească propria listă cu ponderile adaptate la propriile nevoi. Cu siguranță există și alte criterii pe care eu le-am omis. Dacă vrei să ajuți alți părinți să facă această alegere, poate comentezi la acest articol și ne spui care sunt lucrurile care te mulțumesc la școala la care merge copilul tău sau care sunt lucrurile la care te-ai uita atunci când ai alege o școală.

Celor care caută acum o școală – mult succes! Sper să găsiți o școală care să ajute copilul să crească din toate punctele de vedere.

 

Foto credit: 

http://cyd.ro/wp-content/uploads/2016/10/elevi-clasa-pregatitoare-2.jpg

http://blog.pentru-copii.net/wp-content/uploads/2013/03/11clasa_pregatitoare_CP_01_5a14d05d1a.jpg

Add a Facebook Comment

Leave a Reply